Ar fi cea mai benignă explicație pentru confuzia plină de zel pe care a emanata-o astăzi Emmanuel Macron, ca să-l șarmeze pe premierul Netanyahu, dându-i acestuia apă la moară.
„Antisionismul este noul antisemitism” a declarat președintele Franței. Dacă noul său prieten, Donald J. Trump, făcea această afirmație, n-ar fi mirat pe nimeni. Venind însă din partea unui personaj cultivat și bine consiliat, chiar dacă un novice în ale politicii, e greu de ignorat sau de aruncat între paranteze.
Macron pune semnul egalității între antisionism și antisemitism, cum o face frecvent Netanyahu atunci – foarte des! – când nu-i convin criticile la adresa guvernului său.
Antisemitismul și antisionismul sunt două concepte profund diferite.
Antisemitismul, de neacceptat, se referă la ura față de evrei pentru că sunt evrei. Nu pentru cum sunt, ci pentru ce sunt. Această atitudine se încadrează în ceea ce numim rasism sau șovinism.
Antisionismul se referă la un crez politic – sionismul. Cum antiglobalismul (dau un exemplu foarte la modă) nu face ură de rasă, la fel antisionismul nu poate fi catalogat drept ură de rasă. Sunt cazuri în care antisemitismul e deghizat în antisionism, dar asta nu trebuie să ne conducă la le confunda exclusiv pe baza unei excepții. Antisioniștii nu sunt în mod necesar antisemiți, cu atât mai mult cu cât, statistic, cei mai mulți antisioniști sunt evrei.
Eticheta de antisemit pusă celor care își permit să critice acțiunile statului Israel înseamnă denaturarea însăși a definiției antisemitismului, mergând până la a submina lupta legitimă și necesară împotriva antisemitismului.
A crescut antisemitismul în Europa, în Franța în mod special? Nu am argument statistice că ar fi așa. Însă e o realitate faptul că tot mai mulți evrei, mai ales după atentatele teroriste din noiembrie 2015, au părăsit sau și-au exprimat dorința de a părăsi Franța, nemaisimțindu-se în siguranță și invocând antisemitismul.
Există o lungă istorie a antisemitismului în Europa, care într-o zi, cât mai curând, va trebui povestită.
Dar premierul Netanyahu înțelege prin antisemitism, în mod precis, critica adusă demersurilor ostile ale statului Israel față de palestinieni. Iar președintele Macron, care a tocmai a descoperit „noul antisemitism”, încurajează acest punct de vedere, care merge, în viziunea premierului de la Ierusalim (vechiul Sion, de unde etimologia sionismului), până la a-l acuza pe evreul Soros de… antisemitism, fiindcă încurajează și sponsorizează organizații pentru drepturile palestinienilor.
Un exemplu de antisemitism în cel mai „pur” sens al termenului va găsi Netanyahu în iliberalismul regimului Orban din Ungaria pe care o va vizita foarte curând.